Web13

gândiri şi răzgândiri la lumina lumânării

Share
Loading

joi, 23 septembrie 2010

Adevărul ca chestie de marketing?

Scriitoarea britanică Louise Patten, în vârstă de 55 de ani, în ultima sa carte publicată la Editura Quercus din Marea Britanie face dezvăluiri cutremurătoare în privinţa motivelor scufundării Titanicului. Conform textului autoarei al „Good as Gold”, care este de fapt şi nepoata secundului Charles Lightoller, al doilea ofiţer la comanda vasului ce avea să se scufunde la 10 aprilie 1912 în apele Atlanticului cu peste 1500 de pasageri la bord, tragedia s-a datorat unei erori de navigare a timonierului şi respectiv comenzii căpitanului de a îndepărta „cu toată viteza” vasul de iceberg.

Potrivit acestei cărţi, ciocnirea iceberg-ului ar fi putut fi evitată dacă manevrele marinarului nu ar fi fost dictate de panica apărută pe fondul confuziei generate de perioada de tranziţie a sistemului de pilotaj dictat de trecerea de la propulsia clasică (cu zbaturi), în acea perioadă, la cea cu elice a motoarelor pe abur. Primul paragraf al capitolului 1.2 al volumului II din Transport Maritim fiind edificator în acest sens:
"Până la finele secolului XIX s-au realizat o serie de îmbunătăţiri aparatului propulsor: s-a folosit elicea în locul zbaturilor, s-a redus consumul de cărbuni şi chiar s-au înlocuit cărbunii cu păcură, s-a adoptat aparatul de propulsie cu turbine şi apoi s-a introdus motorul cu combustie internă (...) În acelaşi timp prin modificarea numărului şi sensului de rotaţie a elicei s-a reuşit eliminarea trepidaţiilor produse de maşinile cu abur."
Oricum, se pare că ofiţerul britanic a ascuns acest fapt ambelor comisii de anchetă (americană şi engleză) temându-se de falimentul armatorilor navei şi implicit de pierderea locului de muncă a multor oameni într-o perioadă de instabilitate economică asemănătoare cu cea de acum. (vezi şi Marea Criză Economică)

Conform unei teorii mai vechi, stipulată se pare şi în cartea Lousei Patten, cele peste 1500 de victime ar fi avut o şansă în plus de a supavieţui catastrofei dacă Titanicul ar fi rămas lipit de iceberg şi nu ar fi primit comanda de a se fi îndepărtat cu toată viteza. Mai mult ca sigur, dacă a putut sparge pereţii de oţel a calei, suprafaţa acestuia ar fi putut susţine cea mai mare parte din pasagerii dispăruţi

Un alt aspect al problemei dezvăluite în această carte îl reprezintă motivul pentru care adevărul a fost ascuns vreme de aproape 100 de ani. Întrebată "de ce", Patten ar fi răspuns "că nu a vrut să ştirbească amintirea bunicului său, Charles Lightoller" (decorat pentru acte de bravură în Primul Război Mondial). Mă întreb şi eu, acum la apariţia cărţii, acest aspect nu mai contează?

miercuri, 11 august 2010

Preţul plătit

Trecem zilnic pe lângă ei..., uneori bruscându-i, aruncându-le poate ceva mărunţiş sau în lipsa acestuia... înjurături.

Tind să cred că ceea ce nu cunoaştem, uneori nu generează neapărat frică, acea frică de necunoscut, ca cea de întuneric în timpul copilăriei, când ne cuibăream în braţele părinţilor la vederea unor umbre reflectate pe pereţii camerei în care dormeam..., ci silă. Faţă de ce?! Faţă de ceea ce înseamnă "societatea modernă" - adică noi.

Documentarul "Children Underground" încearcă să răspândească aceast tip de "teamă" aducând în prim plan produsul unei tranziţii "pe fugă" de la o mentalitatea de "bun comun" la cea de "proprietate privată". Nimic nu-mi va schimba părerea că preţul plătit pentru jungla în care trăim este însăşi sufletul nostru sau cel al copiilor noştrii.

luni, 9 august 2010

Ori citeşti, ori mănânci

Ar trebui să mă consider un norocos...
Trecând azi prin piaţa Bucur-Obor, nu mi-am putut refuza plăcerea de a răsfoi câteva cărţi întinse pe o pătură veche, laolaltă cu un fier de călcat de pe vremea bunicii, câteva duzine de pixuri (dinacelea ce se vând 3 bucăţi la un leu) şi alte "mărunţişuri" de papetărie la mâna doua.
  -  Cât costă mapa aia, nene?
  -  Care taică?
  -  Asta bre..., albastră.


Această abordare a problemei, de regulă, lasă vânzătorului iluzia că de fapt eşti interesat de cu totul altceva decât acel lucru pentru care de fapt, te-ai oprit în dreptul "tarabei" lui. Nu mai ştiu ce doamne iartă-mă am mai întrebat şi îmi arunc ochii pe un prim volum de carte – Alecsandri/ Poezii. "Mda!" îmi zic în gând. Îmi place poezia în general, dar nu Alecsandri..., nu azi. Sincer, nici nu ştiu dacă într-un final aş fi cumpărat ceva..., mai sunt patru zile până la salariu şi mai aveam doar 7 lei în buzunar; eram conştient că ţigări nu-mi voi mai putea permite să-mi i-au..., măcar de mâncare, până la lichidare, să-mi ajungă.

Un manual de rezistenţa materialelor sub "Pe drumuri de munte" a lui Hogaş îmi confirmă ideea că literatura se vinde la kilogram în ziua de azi, iar cei care mai citesc şi altceva decât "beleatristică" (...poveste veche!) sunt tot mai rari. În fine, mi-a atras atenţia un volum de poezii a lui Leonida Lari:
-    Cât e asta?
-    Zece lei!
-    Aaaah...!
-    Ce vrei domne? O vrei gratis? E o pâine...; ori citeşti, ori mănânci?


De fapt cartea costa 1 Ron, iar argumentul adus de bătrân, pe tonul acela aproape piţigăiat, îmi răsună şi acum în urechi: „ori citeşti, ori mănânci.” Nu ştiu dacă s-a referit la mine sau la el...: de abia ajuns acasă, am realizat ce cumpărasem – pe prima pagină autograful Leonidei Lari, datat 10 aprilie 1998, stă sub dedicaţia scrisă cu pixul: „Patriotului Ion Puiu, dorindu-i sănătate şi viaţă lungă întru împlinirea idealurilor noastre naţionale, reîntregirea şi bunăstarea neamului românesc”.

De abia aştept ziua de vineri; poate „la un mic şi-o halbă de bere” aflu mai multe despre acest om.
 

CERC (Leonida Lari)

Mi se întâmplă tot ce-am scris cândva
C-a fost de dor, de risc, de disperare,
Tot trece de pe foi în viaţa mea
Neaşteptat şi fără întrebare.

E un pericol, ştiu, să mai cuvânt,
E ca şi cum c-o daltă nevazută
Sculpta-mi-aş drumul soartei pe pământ
Şi-aş fi de poezia mea născută.

Mi-e greu să-ndur acest blestem frumos,
Mi-e tot mai greu cu fiece trăire,
Ci-ajunsă sunt de cântec şi în os,
Şi pieptul meu ia forma unei lire.

Până şi tu, ce ieri ai fost doar vers,
Azi îmi apari în faţă şi mi-e teamă;
Din ce-a fost scris – nu e nimic de şters
Şi scris a fost să-mi fii tăiş de lamă.

Link & Banner Exchange

BANNER EXCHANGE
                                
Related Posts with Thumbnails