În poezie nu minţi...

“Nu minţi în poezie, [...] în proză poţi să minţi până te-apucă damblalele, în poezie nu minţi, că se simte, măh! [...]. Paştele măsii…, cînd citeşti o poezie, îţi dai seama dacă (autorul n.r.) este corect cu sine sau nu. [...] Poezia este emoţie…, şi cu asta, basta!”(T. S. Khasis)

Da…, emoţia trezită în ceilalţi, ca ecou al muzicii creată de tine ca poet, prin cuvinte. Nu faceţi nicio asociere între cuvinte şi notele muzicale?! ...atunci vă spun: "cuvintele (în poezie n.r.) sunt silabele sentimentelor noastre" - cu siguranţă îmi veţi da dreptate...