Blogul meu devine site

Păi..., după cum a-ţi observat (de parcă ar fi cineva interesat...!) blogul tinde să devină un site în toată regula. Există un "homepage" şi mai multe secţiuni (pagini) - de fapt bloguri de sine stătătoare, către care am postat câte un link, toate adunate într-un meniu clar, structurat pe... categorii de interes - "liantul" ce face ca toate acestea să constituie în bloc, ceea ce voi numi de acum înainte "site-ul meu". 
Intenţionez să deschid de asemenea o pagină cu "sondaje de opinie" (poll-uri), un forum şi... una în care să facilitez schimbul de link-uri.

Chestiile de amănunt ţin de cosmetizare şi eficienţă... Am facilitat printr-o casetă "Google search" personalizată posibilitatea de a căuta conţinut în toate paginile site-ului, am înlesnit deasemenea posibilitatea de a crea link-uri pentru fiecare articol publicat, iar pe prima pagină (homepage) veţi putea citi întotdeuna care sunt noutăţile..., au fost activate "backlink-urile". Pe viitor , intenţionez să trec la răsfoirea textelor publicate prin numerotarea... "filelor" (pentru a face diferenţa între acestea şi paginile web)

despre originalitate (talentul ca inconvenient)

Dacă nu poţi fi original, atunci... încearcă altceva. Este surprinzător de des întâlnit cazul în care lucruri mărunte ca talentul, îţi taie tot avântul creativ...

Scrisoare deschisă

În fiecare zi, trecând de la serviciu spre casă, şi credeţi-mă pe cuvânt, uneori mai obosit decât vreau să recunosc, îmi spun că trebuie să mai existe… poeţi care să scrie poezie. Mi se închid ochii de somn uneori şi totuşi continui să citesc pe internet aberaţiile voastre cu pretenţii. Ce este curios, este faptul că, unii dintre voi sunteţi chiar cunoscuţi pentru publicarea unor volume de versuri… Sincer, chiar nu pricep.

Din punctul meu de vedere, poezia este picătura de sudoare (metaforic vorbind) a actului de creaţie a poetului. Fiţi sinceri! Câţi dintre voi aţi "transpirat" căutând cea mai bună exprimare a ideii, a sentimentului sau stării de spirit ce vă guvernează momentul creaţiei? De fapt, poate ar trebui întrebat cum de sunteţi atât de prolifici în comparaţie cu clasicii poeziei...

Să nu fiu înţeles greşit, dar poezii, care transcrise pe orizontală, nici măcar ca proză nu ar putea să aibă vreun ecou în inimile şi sufletele cititirilor, fac valuri în cercurile voastre elitiste. Cum funcţionează acest lucru? Scărpinându-vă spatele unul altuia?! Sunteţi penibili. Ermetismul pseudo-filozofic al aşa ziselor versuri, nici măcar vouă nu vă este clar; lipsite de orice fel de element poetic, forţaţi evoluţia literaturii române numindu-vă creaţia ca fiind „modernă”.

Niciuna dintre arte nu se apropie mai mult de muzică decât poezia... Dacă ar fi să fac o comparaţie în acest sens între poezia clasică şi cea "modernă" (cu mici excepţii), sincer, asocierea fiind aproape instantanee, ceea ce compuneţi..., sunt manele.

Gratis (free)

Mai mult decât oricând, azi ţip "iubire"
Şi-n braţe strâng o fascinantă putrezire
Ce-n versu-şi cântă neostoita suferinţă
Şi-o cacofonică deplinătate de voinţă.

Mai mult decât atât..., azi strig "chemare"
Spre ceru-nalt - al nouălea, şi în piciore
Cu mâna-ntinsă, ofer intelectuala desfătare
A fiinţelor, lipite-ntregi ca cioburi genitale.

text inspirat de
http://www.ziddu.com/download/8617559/Liv.jpg.html

Lui Paul Gabriel Sandu (Poiestitoru')

Paranteze esenţiale

După ce leapşă nu mi-am luat,
Pe blog (în gând, zicând matale...),
Le dau eu leapşă imediat
Scornind... "poiestioare".

M-ai născocesc vreo două, trei
(Făcând şi dezacorduri),
Că îmi permit..., ce Mara mea,
Doar sunt citit... (pe-alocuri)

Cu Nietzsche şi cu Dionis la braţ
Eu tot vă vând "brelocuri"
Pe care nimeni n-ar da nici un şfanţ
(C-)Agoni(a)sesc necenzurat... "batjocuri."


text inspirat de:
http://www.ziddu.com/download/8602876/Poiestire.jpg.html

Bună dimineaţa!

Mi-ar fi plăcut să-ţi pot spune acest lucru, şoptindu-ţi-l... şi apropierea buzelor mele să fie un subtil preludiu pentru o întreagă zi - altul decât ar fi fost ieri, altfel decât va fi fost mâine...; să pot să te învălui în aroma cafelei gata preparate şi să te acopăr nesătul cu săruturi, să te dezvelesc cu mângâieri, să te golesc... ca pe o amforă.

Zeiţă a Dragostei şi a Fericirii deopotrivă cu cea a "setei de viaţă" şi a "poftei de a trăi": Ţie să-ţi dedic în fiecare zi poemul meu cel mai bun şi tot Ţie să-ţi fac templu în deşertul sufletului meu. Ţie să mă închin, arzând pe rug ofrande - doruri şi-amintiri despre ziua de mâine - deja trăită în visele mele...

Dărămând ziduri pentru a-ţi face templu..., arzând vise... pentru a trăi.

Comora din gunoi

Cu excepţia timpului în care am fost să îmi cumpăr un pachet de ţigări, am citit toată ziua... Mi-am luptat ochii cu filele deformate şi aproape şterse de umezeală ale unei cărţi apărută în 1983 la editura Minerva pe care am găsit-o acum câteva zile.

Vedeţi voi..., respectivele ore de lectură mi-au adus aminte de perioada când, licean fiind, în perioada ceauşistă, mă furişam din casă după miezul nopţii... Atunci când curentul se oprea chiar şi pe străzile Craiovei, singurul loc unde mai puteai găsi puţină lumină era Cimitirul Ungureni. Făceam turul aleilor neumblate de paznic, strângeam câte un pumn de lumânări stinse şi mă refugiam la "mormântul meu" - locul unde îmi instalam aproape în fiecare noapte timp de trei sau patru ore, sala de lectură.

Aşa am citit "La Medeleni" a lui Teodoreanu, "Elevul Dima dintr-a 7-a" şi "Invitaţie la vals" ale lui Drumeş, acolo m-am îndrăgostit de Bacovia, acolo am plâns când a murit Martin Eden a lui Jack London, acolo m-am chinuit să-l înţeleg pe Nichita Stănescu şi tot acolo am scris primele poezii...

Cât de mult mi-aş dori să pot întoarce timpul..., ce mult mi-aş fi dorit să nu-l găsesc pe Blaga la gunoi...

Sic transit gloria mundi

Nimic nu se compară cu spovedania. Nu este vorba de ceea ce credeţi probabil, acea spovedanie sub patrafirul popii, acea falsă pioşenie afişată de fiecare dată când intri în biserică sau te afli în preajma ei cu gândul că "poate mă vede şi pe mine Dumnezeu", ci pur şi simplu despre ceea ce, împinşi de la spate de motive numai de ei ştiute, caută să se refugieze... într-o lume în care ascunşi în spatele anonimatului pot fi ei.

Cum adică... ei? veţi întreba...; să nu credeţi că prietenul cu care vă beţi berea sau vinul odată la două săptămâni (atunci când luaţi leafa) gândeşte ceva de genul... "de-aş lua salariu dublu decât am luat până acum, nici prin cap nu mi-ar trece să schimb beciul ăsta" Ohoo..., ce l-ar mai schimba..., şi odată cu el şi prietenul cu care bea. Deh! alte condiţii - alte pretenţii, nu-i aşa?

Revenind la "spovedanie", conştient fiind că poate nimeni nu va citi această însemnare, mă simt liber s-o spun: "să vă ia dracu' de prieteni falşi şi egoişti!" Prefer să-mi beau singur vinul, în beciul meu întunecat, să cânt odată cu "Ovidiu", "ce bine e că aţi plecat".

Vremea când trebuie să renunţi la... drepturi

Conştienţi fiind că, aşa cum spunea A.J. Cronin în Grand Canary, "uneori suntem trişti că dorinţele noastre sunt prea mari sau imprecise" nici prin cap nu îţi trece că şi vârsta la un moment dat, poate deveni un impediment pentru afirmare (recunoaştere).

Iată despre ce este vorba: 

Anul trecut, bălăunind pe internet, dau peste o însemnare a Luciei Verona şi aflu că Nora Iuga şi-a făcut blog.

"Yes!" îmi zic, "...încă un pas înainte pentru a echilibra balanţa dintre cultură şi manele". Azi, abonat fiind la unele feeds-uri de cultură, aflu că doamna Nora organizează un al doilea concurs literar - de poezie şi proză scurtă..., dar, atenţie, deschis fiind doar scriitorilor până în 35 de ani. Păi bine doamnă, lăsând la o parte ideea că în baza Constituţiei României încălcaţi drepturi fundamentale, de ce trebuie neapărat ca textele trimise să fie redactate cu caractere "Corbel"?! Cum veţi proceda dacă în intervalul de timp dintre data expedierii prin poştă a textelor şi respectiv o eventuală premiere, scriitorul cu pricina depăşeşte vârsta maximă admisă? Cum justificaţi taxa de participare, atât timp cât accesul la cultură este gratuit?(...sau recunoaşterea talentului scriitoricesc costă? )

Ceva pute! Cultura în general nu are miros, doar gust..., dar despre acesta în alt articol.

inspirat din: http://www.ziddu.com/download/8541887/concursulnoraiuga.wordpress.com.pdf.html
caractere Corbel: http://www.ziddu.com/download/8541947/CorbelTTF.rar.html

La cerea organizatorilor postez şi actuala formă a condiţiilor de participare
noul regulament: http://www.ziddu.com/download/8549033/NoulregulamentConcursNI.pdf.html

Iată că am blog...

Ştiam că începutul este cel mai greu, dar sincer, nu mă aşteptam să mă înpotmolesc încă de aici...  Pentru cei care nu ştiu, să afle că nu limbajul HTML îţi va da dureri de cap, ci... culmea, găsirea..., nu alegerea, ci găsirea unui nume valabil de blog. He..., he!

Am început, cum era şi firesc cu un nume care să (mă) reprezinte
şi/sau să fie cât-decât înrudit cu ceea ce aş fi vrut să însemne acest blog, dar de fiecare dată mă loveam de invariabilul "anăveibăl neim". Ok! "Hai să încercăm în altă limbă!" (că românu-i poliglot) şi dăi şi luptă-te cu sinonime în franceză, în engleză, ba chiar şi latină... IOC!

Am trecut la altă strategie - aceea care a stat cândva la baza denumirii dadaismului, atât doar că nu am folosit cuţitul...

Un alt pas important a fost acelea de a alege un "template" (aspect) care să-mi satisfacă "pofta de frumos", :D "ergo...nimic" şi util :P Nu este greu... cu atât mai mult cu cât cei ce administrează BTemplate sunt cât se poate de generoşi cu oferta. Aşadar, iată că am blog..., nu este primul, trebuie să recunosc, însă prin ceea ce am trecut în două ore de chin m-a făcut să dedic prima mea postare... "chinului de a începe".