Scrisoare deschisă

În fiecare zi, trecând de la serviciu spre casă, şi credeţi-mă pe cuvânt, uneori mai obosit decât vreau să recunosc, îmi spun că trebuie să mai existe… poeţi care să scrie poezie. Mi se închid ochii de somn uneori şi totuşi continui să citesc pe internet aberaţiile voastre cu pretenţii. Ce este curios, este faptul că, unii dintre voi sunteţi chiar cunoscuţi pentru publicarea unor volume de versuri… Sincer, chiar nu pricep.

Din punctul meu de vedere, poezia este picătura de sudoare (metaforic vorbind) a actului de creaţie a poetului. Fiţi sinceri! Câţi dintre voi aţi "transpirat" căutând cea mai bună exprimare a ideii, a sentimentului sau stării de spirit ce vă guvernează momentul creaţiei? De fapt, poate ar trebui întrebat cum de sunteţi atât de prolifici în comparaţie cu clasicii poeziei...

Să nu fiu înţeles greşit, dar poezii, care transcrise pe orizontală, nici măcar ca proză nu ar putea să aibă vreun ecou în inimile şi sufletele cititirilor, fac valuri în cercurile voastre elitiste. Cum funcţionează acest lucru? Scărpinându-vă spatele unul altuia?! Sunteţi penibili. Ermetismul pseudo-filozofic al aşa ziselor versuri, nici măcar vouă nu vă este clar; lipsite de orice fel de element poetic, forţaţi evoluţia literaturii române numindu-vă creaţia ca fiind „modernă”.

Niciuna dintre arte nu se apropie mai mult de muzică decât poezia... Dacă ar fi să fac o comparaţie în acest sens între poezia clasică şi cea "modernă" (cu mici excepţii), sincer, asocierea fiind aproape instantanee, ceea ce compuneţi..., sunt manele.