Exerciţiu de logică

Măi..., cine a spus că "la omul sărac nici boii nu trag", să ştiţi că a avut dreptate - eu nici boi nu am..., dar mă rog, ideea este că după o săptămână în care am stat fără calculator, aşteptând să-mi intre avansul pe card, fluierând a pagubă după "sursă", (chestia aceea paralelipipedică prin care intră curentul în calculator), am tot stat şi m-am gândit... la conexiuni.

Logica, începând cu ea ca disciplină filozofică şi terminând cu acea capacitate de recunoaştere a conceptelor abstracte este cred, esenţială în interdisciplinaritatea cognitivă  . De ce să mai vorbim despre logica matematică şi aplicaţiile ei în cotidian sau alte tipuri de raţionament când la simpla interpretare a unei fraze în limba maternă întâmpinăm atâtea greutăţi... semantice?! 

Plec de la premisa că sunt prost, (deh, la şcoala pe care o am, la ce să te aştepţi...); luând în calcul obtuzitatea punctului de vedere prin care unii înţeleg că adevărul se zbate în limitele trasate de cvasiprofunzimea cunoştiinţelor lor, mă face să exclam... "plăcerea de a fi nebun, doar un nebun o cunoaşte".

Doar Nebunia este cea care mă face să văd un adevăr în aceea că tot ce iubim în cei de lângă noi, de fapt este minciuna prin care supravieţuim nouă înşine. Şi-atunci când eşti sătul de minciună, închizi ochii, te baţi peste gură şi ridici din umeri... până mai sus de urechi.